Definita cuvantului proscripție
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu proscripție
CALOFILÍE s.f. Preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic, fără substanță, dar cu virtuți formale în opera de artă. [Cf. fr. callophilie < gr. kallos – frumos, philia – dragoste]. Vezi definitia »
STRABOTOMÍE s.f. Operație făcută la mușchii ochiului pentru corectarea strabismului. [Gen. -iei. / < fr. strabotomie, cf. gr. strabos – strabic, tome – tăiere]. Vezi definitia »
CIRCUMVOLÚȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [Gen. -iei, var. circumvoluțiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr. circonvolution]. Vezi definitia »
DISMORFOFOBÍE s. f. teamă patologică de a deveni diform. (< fr. dysmorphophobie) Vezi definitia »
CROMOTIPOGRAFÍE, cromotipografii, s. f. Procedeu de tipărire în culori cu elementele de imprimare în relief. – Din fr. chromotypographie. Vezi definitia »