EDÍȚIE s. f. 1. totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. ♦ ~ critică = ediție comentată a unui text (clasic, vechi etc.), însoțită de aparatul critic necesar; ~ definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ~ specială = ediție suplimentară a unui ziar, determinată de un eveniment însemnat. ◊ versiune. 2. serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă. (< fr. édition, lat. editio) Vezi definitia »

ADMÍSIE s.f. v. admisiune. Vezi definitia »

ÎNSCRÍE vb. I. tr. 1. a consemna în scris, a menționa într-o listă, într-un registru etc. ♦ a~ în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals; (p. ext.) a contesta, a demonstra un fals. 2. (fig.) a însemna, a consemna. 3. a construi o figură geometrică în perimetrul alteia. 4. (sport) a realiza un punct; a marca. II. tr., refl. a (se) înregistra, a se înmatricula. ◊ a intra, a primi într-o organizație, într-un partid etc. (după fr. /s'/inscrire) Vezi definitia »

DEDÚCȚIE s. f. formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< fr. déduction, lat. deductio) Vezi definitia »

XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini, în Grecia antică, de a ședea într-un oraș. (din fr. xénélasie, gr. xenelasia) Vezi definitia »