BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Armă albă în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere și rotire cu un sfert sau cu o jumătate de cerc. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette. Vezi definitia »

RÁȘCĂ, rășci, s. f. Unealtă pescărească în formă de prăjină, cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. ♦ Unealtă asemănătoare cu o sulă, cu care pescarii cătrănesc plutele de la carmace. – Et. nec. Vezi definitia »

PERIODONTÍTĂ s. f. inflamație acută a periodontului; parodontită. (< fr. périodontite) Vezi definitia »

SINÁXĂ s. f. Nume dat adunărilor primilor creștini. – Din fr. synaxe, ngr. sínaxis. Vezi definitia »

Plantă erbacee, comună în sudul Europei si în Orient (Glycyrhiza glabra), ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor si a băuturilor. Se comercializează sub formă de batoane, bucă i sau pudră, iar din sirop de lemn-dulce se fabrică dulciuri (spirale, bomboane) asemănătoare cu o gumă de mestecat neagră si amăruie. Din germ. SĂïï Vezi definitia »