TOLOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea turbidității apei prin determinarea grosimii stratului de apă, care împiedică distingerea prin transparență a unor figuri standardizate. [Cf. fr. tholomètre < gr. tholos – tulbure, metron – măsură]. Vezi definitia »

PIROLÁTRU s.m. (Liv.) Adorator al focului. [< fr. pyrolâtre]. Vezi definitia »

sihástru (-ștri), s. m. – Eremit, anahoret. – Var. sehastru, Mold. săhastru, sahastru. Mgr. ἠσυχαστής „care trăiește liniștit” (Murnu, 15), cf. isihie și sl. (v. sb.) sihasti (Vasmer, Gr., 131). Modificarea terminației se datorează dificultății grupului final -stŭ (cf. buiestru) și analogiei cu der. – Der. sihăstrie, s. f. (pustnicie, viață de sihastru), din mgr. ἠσυχάστρια sau ἠσυχαστήριον, sl. sichastrija; sihăstri, vb. (a trăi cu sihaștrii); sihăstrește, adv. (ca sihaștrii). Vezi definitia »

AVOMÉTRU s. n. aparat care îndeplinește funcțiile voltampermetrului, putând funcționa și ca ohmetru. (< a/mper/ + v/olt/ + o/h/metru) Vezi definitia »

MÁCRU, -Ă macri, -e, adj. (Despre carne) Slab, fără grăsime și fără oase. – Lat. macer, -cra. Vezi definitia »