HEMEROLOGÍE s. f. știința de a alcătui calendare. (< fr. hémérologie) Vezi definitia »

ETERONIMÍE s.f. (Lingv.) Folosire a unor perechi de cuvinte din radicale diferite, cuvinte în general moștenite, mai rar împrumutate. [Var. heteronimie s.f. / < fr. hétéronimie, cf. gr. heteros – diferit, onoma – nume]. Vezi definitia »

CITOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază procesele patologice din interiorul celulei. (< fr. cytopathologie) Vezi definitia »

GLOSOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază limba și afecțiunile ei. [Gen. -iei. / < fr. glossologie, cf. gr. glossa – limbă, logos – studiu]. Vezi definitia »

CRMINOLOGÍE s.f. Ramură a dreptului care studiază cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea ei. [Gen. -iei. / < fr. criminologie, cf. lat. crimen – crimă, gr. logos – știință]. Vezi definitia »