OCÉL, oceli, s. m. Ochi¹ simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus. Vezi definitia »

VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello) Vezi definitia »

FLAGÉL, (1, 2) flageluri, s. n., (3, 4) flageli, s. m. 1. S. n. (Rar) Bici: mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. S. n. Fig. Calamitate, dezastru: spec. boală, epidemie, molimă. 3. S. m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție. 4. S. m. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [Pl. și: flagele] – Din lat. flagellum. Vezi definitia »

ARGINȚÉL, -ÍCĂ, argințéi, -éle, adj. Argintiu. (din argint + suf. -el) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

șartifél s.n. (reg.) portofel. Vezi definitia »