ARBÍTRU s. m. 1. persoană, instituție care are sarcina de a soluționa un diferend, un litigiu. 2. cel care arbitrează o aplicație tactică, o competiție sportivă. (< fr. arbitre, lat. arbiter) Vezi definitia »

RADIOINTERFEROMÉTRU s. n. radiotelescop care funcționează ca interferometru. (< fr. radiointerféromètre) Vezi definitia »

STRABOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea gradului de deviație a ochilor atinși de strabism. [< fr. strabomètre, cf. gr. strabos – strabic, metron – măsură]. Vezi definitia »

CONSISTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea consistenței materialelor. (< fr. consistomètre) Vezi definitia »

TELETERMOMÉTRU s.n. Termometru cu citire de la distanță. [Cf. fr. téléthermomètre]. Vezi definitia »