OTORÉE, otoree, s. f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, în cursul otitei. – Din fr. otorrhée. Vezi definitia »

BRACTÉE s.f. Frunză modificată care se află la baza florilor. [Pron. -te-e, pl. -ee, -ei. / < fr. bractée]. Vezi definitia »

CONTRAMARÉE s. f. maree care urcă în direcția opusă direcției obișnuite a unei maree. (< fr. contre-marée) Vezi definitia »

CHENOPODIACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu flori, cu stamine și pistil, fără stipele, al căror fruct este o achenă; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. chénopodiacées, cf. gr. chen – gâscă, pous – picior}. Vezi definitia »

APOCINACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu frunze opuse și flori hermafrodite, actinomorfe, și cu latex, din regiunile tropicale și mediteraneene. (< fr. apocynacées) Vezi definitia »