zonítă s. f., g.-d. art. zonítei Vezi definitia »

pojeritúră, pojeritúri, s.f. (reg.) loc devastat prin foc într-o pădure. Vezi definitia »

APICOLÍZĂ s. f. 1. operație de turtire a vârfului unui plămân. 2. leziune a vârfului rădăcinii dentare. (< fr. apicolyse) Vezi definitia »

stấnjeniță, stấnjenițe, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee din familia iridaceelor; stânjenel, iris. 2. caprifoi. 3. (la pl.) plante erbacee cu o floare galbenă, mare; narcise galbene, caprine. Vezi definitia »

METATÉZĂ s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete într-un cuvânt. ♦ Schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție. 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. [< fr. métathèse, cf. gr. metathesis – deplasare]. Vezi definitia »