LAZARÉT s.n. (Rar) Loc izolat pentru persoane presupuse a fi contaminate de o boală contagioasă; loc de carantină. [Pl. -te. / cf. fr. lazaret, it. lazzaretto]. Vezi definitia »

CORNÉT s. n. 1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. (< fr. cornet) Vezi definitia »

havaét, havaéturi, s.n. (înv.) avaiet (v.). Vezi definitia »

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt. Vezi definitia »

ELECTROMAGNÉT s.m. Bucată de fier moale înfășurată într-un fir care capătă proprietăți magnetice sub influența unui curent electric care străbate acel fir. [Cf. germ. Elektromagnet]. Vezi definitia »