CHINTESÉNȚĂ s. f. 1. Ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc. 2. (În filozofia antică) Substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cerești. [Var.: (înv.) cvintesénță s. f.] – Din fr. quintessence. Vezi definitia »

STAMPÍLĂ s. f. v. ștampilă. Vezi definitia »

DIADÉMĂ s. f. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii. (< fr. diadème, lat. diadema) Vezi definitia »

zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri Vezi definitia »

INADERÉNȚĂ s. f. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderență. (< fr. inadhérence) Vezi definitia »