vrej (vrejuri), s. n. – Tulpină, lăstar al plantelor agățătoare. – Var. vreaje, vreajă. Mr. vreaje. Bg. vrĕža, sb. vriež (Tiktin; Conev 50). Vezi definitia »

livéj, livéjuri, s.n. (reg.) zeamă de prune după obținerea țuicii, care devine oțet. Vezi definitia »

VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmășeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val¹ + vârtej. Vezi definitia »

CIOCLÉJ, ciocleji, s. m. (Reg.) Partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul tulpinii a fost tăiat la recoltare. – Et. nec. Vezi definitia »

livéj (livéjuri), s. n. – (Trans., Munt.) Poșircă. – Var. aleveș. Mag. leves „suc, zeamă” (Tiktin; Drăganu, Dacor., IV, 245). Vezi definitia »