LEGÍST I. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală. III. s. m. pl. 1. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții. 2. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității. (< fr. légiste) Vezi definitia »

ARBÚST s.m. Plantă cu o talie mai mică decât copacii; copăcel, tufă. [< fr. arbuste, it. arbusto < lat. arbustum]. Vezi definitia »

YOGHÍST, -Ă I. adj. yoghinic. II. s. m. yoghin. (< yoga + -ist) Vezi definitia »

BIZANTINÍST, -Ă s.m. și f. Bizantinolog. [Cf. fr. byzantiniste]. Vezi definitia »

INTIMÍST, -Ă adj. Referitor la intimism, propriu intimismului. // s.m. și f. Adept, partizan al intimismului. ♦ Pictor de interioare. [< fr. intimiste]. Vezi definitia »