EPICURÉU, -ÉE adj., s.m. și f. Epicurian. [< lat. epicureus]. Vezi definitia »

zeu din egiptul antic cu capul de hipopotam[behemot, de unde ii si vine numele]si corp de om Vezi definitia »

yankéu s. m., art. yankéul; pl. yankéi, art. yankéii Vezi definitia »

titéu s.n. (reg.) topor. Vezi definitia »

TROFÉU s. n. 1. armura unui dușman învins așezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatră sau de marmură purtând armele unui dușman învins, pentru a comemora o victorie. 2. pradă de război luată de la inamic. ◊ victorie, biruință. ◊ ofrandă adusă unei divinități din prada de război. 3. produs vânătoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vânat (coarne de cerb, colți de mistreț etc.). 4. cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. (< fr. trophée) Vezi definitia »