PREMONÍȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care oratorul prepară auditoriul în vederea unui anumit fapt care ar putea să displacă; premuniție (2) [în DN]. 2. Senzație care precedă, care anunță un fapt; prevestire, avertisment. [Var. premonițiune s.f. / < fr. prémonition, lat. praemonitio]. Vezi definitia »

SCOTOTAXÍE s. f. orientare pozitivă a organelor vegetale către întuneric. (< fr. scototaxie) Vezi definitia »

VALVULOTOMÍE, valvulotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei valvule cardiace. – Din fr. valvulotomie. Vezi definitia »

ALOCHINEZÍE s.f. (Biol.) Tulburare constând în executarea fără voie a unei mișcări în locul celei dorite. [< fr. allocinésie]. Vezi definitia »

DEZINFORMÁȚIE s. f. dezinformare. (< rus. dezinformațiia) Vezi definitia »