AMINOACIDEMÍE, aminoacidemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a aminoacizilor în sânge; cantitate de aminoacizi prezentă în sânge. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacidémie. Vezi definitia »

a face o laie expr. a eșua, a nu izbuti, a suferi un eșec. Vezi definitia »

TULAREMÍE s.f. Boală infecțioasă, la om și la animale, care afectează ganglionii limfatici periferici, datorându-se unui microb specific, și care se manifestă prin febră, frisoane, vomă etc. [Gen. -iei. / < fr. tularémie]. Vezi definitia »

SCHIASCOPÍE s.f. Măsurarea refracției ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în câmpul pupilar; cheratoscopie, pupiloscopie, retinoscopie. [Scris și skiascopie, gen -iei. / < fr. skiascopie, cf. skia – umbră, skopein – a privi]. Vezi definitia »

CARDIOMALACÍE s.f. (Med.) Distrofie a mușchiului cardiac. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiomalacie, cf. gr. kardia – inimă, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »