INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus. Vezi definitia »

GREC, GREÁCĂ, greci, grece, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci; grecesc. ◊ Lupte greco-romane V. luptă. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. Graecus. Vezi definitia »

TANRÉC s. m. mamifer insectivor nocturn din Madagascar, asemănător cu ariciul, care își face galerii în pământ. (< fr. tanrec) Vezi definitia »

ARIERBÉC s. n. parte dinspre aval a unei pile de pod. (< fr. arrière-bec) Vezi definitia »

ȘÉLTERDEC s. n. (mar.) 1. punte superioară pe unele nave fără închidere etanșă. ◊ nava însăși. 2. falsă punte între puntea principală și cea superioară. (< engl. shelterdeck) Vezi definitia »