Diviziunea actemica.Curent artistic,filozofic, stiintific,religios. Vezi definitia »

eliberarea de constringeri,obtinerea egalitatii si libertatii. Vezi definitia »

CHIFTEA, chiftele, s.f. Preparat culinar sub formă de buletă din carne tocată, mai mult sau mai puțin aplatizată, prăjită în grăsime. Chiftelele foarte mici se numesc îndeobște chifteluțe, iar cele mari, ca niște turte lunguiețe, pârjoale. Vezi definitia »

cícea adj. invar. – Drăguț, bun. – Var. cicio, interj. (Se folosește pentru a chema porcii). Creație expresivă infantilă, cf. gigea. Nu este probabilă der. din rut. čiča, propusă de DAR. – Der. cicili, vb. (a dichisi, a împodobi, a îmfrumuseța), pe care Tiktin îl pune în legătură cu pol. czysćić „a lustrui” (cf. Graur, BL, IV, 91), cf. giugiuli. Vezi definitia »

vreá (vreáu, vrut), vb. – 1. A dori, a fi decis să, a avea voința de a. – 2. A pretinde, a cere. – 3. A permite. – 4. A trata, a întreprinde. – Var. I vreu, vroi, voi, I pl. vrem, voim, inf. v(r)oi. Mr. voi, vrută, vreare, istr. voi. Lat. volĕre, forma vulgară în loc de velle (Diez, I, 448; Cihac, I, 319; Pușcariu 1920; REW 9180), cf. it. volere, prov., cat. voler, fr. vouloir. Pentru evoluția formelor, cf. Candrea, Éléments, 45 și Tiktin; despre folosirea ca auxiliar al viitorului, cf. va. La pierderea lui r în tema prezentului și a inf. au contribuit analogia cu voie „voință”, simultan cu poziția slabă a cons. la I *vo(r)iu › voi ca *ceriu › cei (cerere), pier › piei (pieire) etc. Der. vrere, s. f. (voință); vrută, s. f. (dorință, gust); vruță, s. f. (nepoftită; codoașă), probabil de la vruți, dacă acest cuvînt a avut vreodată sensul de „iubit” ca în sp. (după Iordan, BF, II, 194, de origine expresivă); voință (var. vroință), s. f. (vrere); bunăvoință, s. f. (intenție bună); reavoință, s. f. (intenție rea); voitor, adj. (care dorește, care voiește); binevoitor, adj. (bine intenționat); răuvoitor, adj. (rău intenționat). – Cf. votru. Vezi definitia »