Definita cuvantului benedicțiune
BENEDICȚIÚNE s.f. (Bis.) Grație, binecuvântare (solemnă). [< lat. benedictio, cf. fr. bénédiction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu benedicțiune
DEZERȚIÚNE s. f. dezertare. (< fr. désertion) Vezi definitia »
PUNCȚIÚNE s.f. v. puncție. Vezi definitia »
necurăciúne s.f. (înv.) necurățenie. Vezi definitia »
OBLIGAȚIÚNE s. f. v. obligație. Vezi definitia »
deșteptăciune, deșteptăciuni s. f. (iron.) prostie; faptă sau afirmație care dovedește prostie. Vezi definitia »