LATIFÚNDIU s.n. Domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari de pământ. ♦ Mare proprietate funciară privată. [Pron. -diu, var. latifundie s.f. / < lat. latifundium]. Vezi definitia »

CILIBÍU, -ÍE, cilibii, Adj. (Înv.) Fin, grațios, frumos; politicos, galant. – Din tc. çelebi. Vezi definitia »

MUNICÍPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat orașelor supuse autorității Romei, care își păstrau însă dreptul de a se administra singure și ai căror locuitori erau cetățeni romani. 2. Oraș mare cu administrație proprie, având o oarecare autonomie în cadrul administrației de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe]. Vezi definitia »

COMPLÚVIU s.n. Deschizătură în mijlocul acoperișului la casele romane, prin care cădea în impluvium apa de ploaie. [Pron. -viu, pl. -ii, -viuri. / < lat., fr. compluvium]. Vezi definitia »

UNDELEMNÍU, -ÍE adj. v. untdelemniu. Vezi definitia »