CREPÍDĂ s.f. Încălțăminte națională la vechii greci și la romani, asemănătoare cu sandalele. [< lat. crepida, gr. krepis, cf. fr. crépide]. Vezi definitia »

DIACÚSTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază refracția sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. diacoustique]. Vezi definitia »

tulitúră s.f. (reg.) coborârea oilor de la munte la șes. Vezi definitia »

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. 2. Pată albă formată pe cornee; leucom; (impr.) cataractă. [Var.: (1) albéțe s. f.] – Din alb² + suf. -eață. Vezi definitia »

SILÉPSĂ, silepse, s. f. Construcție sintactică în care cuvintele se acordă după asociații logice și nu după regulile gramaticale obișnuite; p. ext. figură de stil în care se folosește o astfel de construcție sintactică și în care un cuvânt este luat atât în sensul propriu, cât și în cel figurat. – Din fr. syllepse, lat., ngr. syllepsís. Vezi definitia »