TRÓMPĂ s. f. 1. prelungire cărnoasă a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei și pentru apărare. ◊ organ adaptat pentru supt, la unele insecte. 2. canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct; salpinx. ♦ ă lui Eustache = canal interior al urechii între timpan și faringe. 3. (tehn.) carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore. ◊ aparat de laborator, din sticlă, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient. 4. (arhit.) boltă de colț în consolă pentru susținerea unui element în relief față de planul fațadei. ◊ element de construcție, boltă trunchiată, înlesnind trecerea de la un plan pătrat la unul octogonal. (< fr. trompe) Vezi definitia »

țufírcă, țufírci, s.f. (reg.) 1. cui lung și gros pentru scosul buștenilor. 2. oiște lungă. Vezi definitia »

SELÁNDRĂ, selandre, s. f. Navă de transport din timpul cruciadelor. – Din fr. sélandre. Vezi definitia »

TIFOÍDĂ adj.f. Febră tifoidă = boală infecțioasă epidemică manifestată prin febră mare, tulburări digestive și printr-o stare generală de lâncezeală și de toropeală. [Pron. -fo-i-. / < fr. typhoïde, cf. gr. typhos – sfârșeală, eidos – formă]. Vezi definitia »

clícă s.f. (reg.) pică, necaz. Vezi definitia »