najolít adj. m. (reg.) care are mult de lucru; ocupat. Vezi definitia »

INFINÍT, -Ă adj. Care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limită în spațiu sau în timp. // s.m. (Mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini]. Vezi definitia »

STEATÍT s. n. Varietate de talc, de culoare albă, gălbuie sau cenușie, cu diferite întrebuințări în industrie, la fabricarea unor obiecte decorative etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatite, germ. Steatit. Vezi definitia »

HEMESÍT, -Ă, hemesiți, -te, adj. V. hămesit. Vezi definitia »

ȚÂRÂÍT², țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi²; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi². Vezi definitia »