Definita cuvantului bicordatură
BICORDATÚRĂ s.f. (Muz.) Gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. [< it. bicordatura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bicordatură
palmă, palme s. f. o mie de lei. Vezi definitia »
ETNOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a unui popor; etnogenie. 2. ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor. (< fr. ethnogenèse) Vezi definitia »
FECÚLĂ/FÉCULĂ s. f. amidon din tuberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc. (< fr. fécule, lat. faecula) Vezi definitia »
BENZOPURPURÍNĂ s. f. Substanță colorantă care constituie unul dintre cei mai importanți coloranți roșii pentru bumbac. – Din fr. benzopurpurine. Vezi definitia »
pingălitúră, pingălitúri, s.f. (reg.) mâzgălitură. Vezi definitia »