AEROTACTÍSM s.n. Formă de chemotactism prin care microorganismele se orientează în raport cu concentrația de oxigen dizolvat în apă. [< fr. aérotactisme]. Vezi definitia »

Neologism nord american de folosință internațională, sinonim la origine cu comedia muzicală sau cu o varietate a operetei, musicalul s-a definit treptat ca un spectacol constituit pe o acțiune dramatică unitară (distingându-se astfel de spectacolul de revistă sau de music-hall, alcătuite din piese de sine-stătătoare), într-o alternanță de scene vorbite, numere muzicale și coregrafice. Situațiile dramatice, bine caracterizate, uneori cu tentă tragică, limbajul muzical evoluat, legat nemijlocit de muzica ușoară modernă sau de jazz, delimitează clar musicalul de opereta tradițională Vezi definitia »

MECANICÍSM s.n. 1. Concepție filozofică dominantă în sec. XVI-XVIII care explică lumea cu ajutorul legilor mecanicii și reduce diversitatea calitativă a proceselor și a fenomenelor lumii la procese și fenomene mecanice. 2. (Rar) Tendință de mecanizare (excesivă). V. mașinism [în DN]. [< rus. mekanițizm]. Vezi definitia »

GHEȘTALTÍSM s.n. v. gestaltism. Vezi definitia »

MONOTEMATÍSM s.n. Tendință de unificare a unei compoziții muzicale ample prin sintetizarea unei singure teme. [Cf. it. monotematismo]. Vezi definitia »