CÁSTĂ, caste, s. f. Fiecare dintre grupurile sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin profesiunea și prin privilegiile membrilor lor, în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale; p. gener. grup social închis care își păstrează privilegiile și interesele (egoiste). ◊ Expr. Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. – Din fr. caste. Vezi definitia »

SCRÍMĂ s. f. Ramură sportivă care cuprinde probe de sabie, de floretă și de spadă. – După fr. escrime. Cf. it. scrima. Vezi definitia »

INGERÍNȚĂ s.f. (Rar) Intervenție, amestec nedorit, forțat în viața unei persoane, a unui stat etc. [Cf. fr. ingérence]. Vezi definitia »

séslă, sésle, s.f. (reg.) căuș de lemn sau de metal folosit la măsurarea produselor în stare de pulbere sau de grăunțe; scafă. Vezi definitia »

HÂRȘÂITÚRĂ, hârșâituri, s. f. 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic. 2. Hârșâit. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: hârșcâitúră, hârjâitúră s. f.] – Hârșâi + suf. -tură. Vezi definitia »