INSTÁNȚĂ, instanțe, s. f. (Și în sintagma instanță judecătorească) Organ de stat însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice. ◊ Expr. În ultimă instanță = în cele din urmă, până la urmă, nemaiavând altă cale. – Din fr. instance, lat. instantia. Vezi definitia »

BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință. Vezi definitia »

PÓSTĂ s. f. v. poștă¹. Vezi definitia »

ȘOFERÍȚĂ, șoferițe, s. f. Femeie care conduce un automobil sau un autobuz. – Șofer + suf. -iță. Vezi definitia »

coromấzlă s.f. (reg.) fetiță zburdalnică. Vezi definitia »