MÓRĂ s.f. Durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. [< lat. mora]. Vezi definitia »

AUTOHEMOLÍZĂ s. f. distrugere a hematiilor de către propriul ser al bolnavului. (< fr. autohémolyse) Vezi definitia »

prăjínă (prăjíni), s. f. – 1. Par, bîrnă. – 2. Măsură de lungime, valora 5,899 m în Munt. și 6,69 m în Mold. – 3. Lungan, sperietoare. Bg. prăžina, păržina (Cihac, II, 286; Tiktin; Conev 50 și 66). Rut. prážina pare să provină din rom. (Cnadrea, Elemente, 404). – Der. prăștină, s. f. (Mold., prăjină), probabil prin contaminare cu prăștilă. Vezi definitia »

ANTRACÓZĂ s.f. Boală caracterizată prin prezența în plămâni a unor particule de cărbune. [< fr. anthracose, cf. gr. anthrax – cărbune]. Vezi definitia »

logográmă s.f. Semn grafic care înlocuiește un cuvânt fără să-i reproducă integral sau nereproducându-i deloc sunetele prin litere; scriere ideografică (‹ fr. logogramme. Vezi definitia »