vlágă s. f. – Robustețe, vigoare, tărie, putere. – Mr., megl. vlagă „umezeală”. Sl., sb. vlaga „umezeală” (Cihac, II, 460; Tiktin). Semantismul, ca în sp. lozania; este posibilă confuzia cu sl. vladŭ „putere”. – Der. vlăgui, vb. (a epuiza, a extenua); vlăguitor, adj. (extenuant); vlăjgan (var. vlăjan, vlăjar), s. m. (tînăr, zdravăn, voinic), cf. sb. vlažan „viguros” (Candrea); vlog, s. n. (burniță); vlăgos, adj. (viguros), înv. Vezi definitia »

TRANSVERSÁLĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi, poligon sau o curbă. 2. (Mine) Galerie orizontală în interiorul unei mine, care trece prin roci sterile de-a curmezișul direcției stratului. [< fr. transversale]. Vezi definitia »

PENTÉLICĂ adj. (În sintagma) Marmura pentelică = marmură albă, fără nervuri. – Din fr. pentélique. Vezi definitia »

VIBROFORÉZĂ, vibroforeze, s. f. Instalație de foraj care acționează prin vibrație. – Vibr[ație] + foreză. Vezi definitia »

prenoiálă, prenoiéli, s.f. (înv.) înnnoire, preschimbare; reluare, repetare. Vezi definitia »