ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. Vezi definitia »

CHÍCHERIȚĂ, chicherițe, s. f. Insectă parazită care trăiește în blana oilor și le suge sângele (Melophagus ovinus). – Cf. bg. kekerica. Vezi definitia »

LÁVĂ s.f. Masă minerală lichidă incandescentă, azvârlită pe pământ din craterul unui vulcan în timpul unei erupții. [Cf. fr. lave, it. lava]. Vezi definitia »

VENTÚZĂ, ventuze, s. f. 1. Organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ). 3. Aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă. – Din fr. ventouse. Vezi definitia »

FRIGOTÉHNICĂ s.f. Ramură a termotehnicii care studiază mijloacele de producere a frigului artificial. [Gen. -cii. / cf. fr. frigotechnique]. Vezi definitia »