DISONÁNȚĂ s.f. Împerechere de sunete sau de note muzicale care impresionează neplăcut auzul. ♦ Întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. ♦ (Rar) Stridență; dezacord. / < fr. dissonance, cf. lat. dissonantia]. Vezi definitia »

săcreată, s.f. – sacru, sfânt, cuvânt folosit în Munții Apuseni mai ales în expresiile Dă-l în săcreată sinonim cu Dă-l în sfântul lui, Săcreată să-l mânce sua Ce săcreată faci? Vezi definitia »

PEDIPLÉNĂ s. f. câmpie de eroziune foarte netedă, formată la poalele munților prin retragerea versantelor. (< fr. pédiplaine) Vezi definitia »

TENOLÍZĂ s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală prin care un tendon este eliberat din țesuturile din jur. [< fr. ténolyse, cf. gr. tenon – tendon, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

dévlă (dévle), s. f. – (Fam.) Cap, dovleac, tărtăcuță. Bg. dĕvla „carafă mare; bășică (Scriban). Pare a fi dublet de la tîlv, s. n. ”bășică sau tigvă cu care se scoate vinul din butoi„ (după Cihac, acest ultim cuvînt ar fi legat de tigvă, ceea ce nu pare probabil). După Candrea, din sl. deblo ”lemn„; după Graur 149 și Juilland 163, din țig. devla ”Dumnezeu„; ipoteză greu de susținut. Vezi definitia »