ÎNRUBEDENÍT, -Ă, înrubedeniți, -te, adj. (Rar) Înrudit. – Din în- + rubedenie. Vezi definitia »

WULFENÍT s. n. minereu de plumb și de molibden. (< fr. wulfénite, germ. Wulfenit) Vezi definitia »

VÂJÂÍT², -Ă, vâjâiți, -te, adj. (Rar; despre oameni) Amețit (de băutură), cherchelit. – V. vâjâi. Vezi definitia »

IOANÍT, -Ă, ioaniți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc înființat în Palestina în sec. XII. 2. Adj. Care aparține ioaniților (1), privitor la ioaniți. [Pr.: i-oa-] – Din germ. Johannit. Cf. fr. Joannite sau Johannite. Vezi definitia »

ABSORBÍT, -Ă adj. 1. Supt, încorporat; înghițit. 2. (Fig.) Preocupat; captivat. [< absorbi]. Vezi definitia »