CONTRACURÉNT s.n. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru realizarea unui schimb de căldură sau de substanțe între ele. [După fr. contre-courant]. Vezi definitia »

PIROMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică piromanția. [< it. piromante, cf. fr. pyromancien]. Vezi definitia »

COAGULÁNT, -Ă adj., s.m. (Reactiv) care poate produce coagularea unor substanțe coloidale. [Pron. co-a-. / cf. fr. coagulant]. Vezi definitia »

AGLUTINÁNT, -Ă adj. Care aglutinează. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care relațiile gramaticale dintre cuvinte se exprimă cu ajutorul afixelor adăugate la rădăcina cuvântului. [Cf. fr. agglutinant]. Vezi definitia »

RAȚIONAMÉNT s. n. 1. formă logică fundamentală constând dintr-o înlănțuire ordonată de judecăți din care decurg adevăruri noi, act prin care gândirea, pornind de la cunoștințe date, derivă din aceste cunoștințe noi. 2. argumentele folosite de cineva pentru a-și susține punctul de vedere; fel de a raționa. (după fr. raisonnement) Vezi definitia »