prăpástie (-ăstii), s. f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s. f. (înv., prăpastie), creație personală a lui Dosoftei; prepestenie, s. f. (Olt., prăpastie; dezastru). Vezi definitia »

BILOGÍE s. f. malformație cardiacă congenitală caracterizată prin asocierea unei comunicări interventriculare cu o îngustare a aortei pulmonare. (< fr. bilogie) Vezi definitia »

PITĂRÍE, pitării, s. f. 1. (Înv. și reg.) Brutărie. 2. Dregătoria pitarului; rang de pitar. – Pitar + suf. -ie. Vezi definitia »

nemâníe s.f. (înv.) calm, stăpânire de sine. Vezi definitia »

PALEOARHEOLOGÍE s. f. Arheologie a preistoriei. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologie. Vezi definitia »