BON s. n. 1. dovadă, înscris care autorizează pe deținător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc. 2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< fr. bon) Vezi definitia »

BERTÓN s.n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, care se poate strânge după ce a servit pe apă. [< fr. berthon]. Vezi definitia »

zobon Vezi definitia »

CUCÓN s. m. v. cocon¹. Vezi definitia »

BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de elemente convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. Vezi definitia »