PACIÉNȚĂ s.f. Răbdare. [Var. pațiență s.f. / < lat. patientia, cf. it. pazienza, fr. patience]. Vezi definitia »

POLAROGRÁMĂ s. f. curbă care redă valoarea intensității unui curent în funcție de polarizarea relativă a unei măsuri polarografice. (< fr. polarogramme) Vezi definitia »

pofteálă, poftéli, s.f. (înv. și reg.) 1. poftă, dorință de ceva. 2. invitare, îmbiere a cuiva la ceva; chemare. Vezi definitia »

LOGOCOFÓZĂ s. f. afazie caracterizată prin neînțelegerea semnificației cuvintelor vorbite. (< fr. logocophose) Vezi definitia »

PÍLĂ², pile, s. f. 1. Dispozitiv (alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică. 2. (În sintagma) Pilă atomică = ansamblu de instalații care servește la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț; reactor (nuclear). 3. (Elt.; în sintagma) ◊ Pilă electrochimică = pilă de curent continuu. 4. (Ieșit din uz) Teanc, grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele. 5. Picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întărește un baraj. 6. (Fam.), Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine. A avea pile = a se bucura de protecția cuiva. – Din fr. pile. Vezi definitia »