VERNÍS s. n. 1. Soluție formată din rășini (naturale sau artificiale) și dintr-un solvent, care, aplicată pe anumite obiecte, formează la uscare un strat neted și lucios, cu rol ornamental sau protector; p. ext. lac. ◊ Vernis moale = tehnică a gravurii prin care se realizează aspectul desenului în creion. 2. Fig. Ceea ce dă un aspect sau o culoare favorabilă cuiva sau la ceva. [Pr.: verni] – Din fr. vernis. Vezi definitia »

plícsis (-suri), s. n. – Plictiseală. – Var. plixis, plictis. Ngr. πλῆξις (Gáldi 232). Ultima var., prin încrucișare cu cuvintele der. (Graur, BL, IV, 109). – Der. plicticos, adj. (enervant, agasant), din ngr. πληϰτιϰός; plictisi, vb. (a fi sătul de ceva; a supăra, a enerva), din ngr. πλήϰτω; plictisitor, adj. (plicticos); plictiseală, s. f. (lîncezeală, monotonie; neplăcere, necaz). Vezi definitia »

VÉRMIS s.n. Regiune mediană a cerebelului, situată între cele două emisfere ale acestuia. [< lat., fr. vermis]. Vezi definitia »

INDECÍS, -Ă adj. Nehotărât, șovăielnic. [Cf. fr. indécis, lat. indecisus]. Vezi definitia »

CAULÍS s. n. tulpina plantelor. (< lat. caulis) Vezi definitia »