rántie (rántii), s. f. – (Mold.) Mantie, haină lungă. Pol. rantuch (Scriban). Vezi definitia »

MONOFAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. [Gen. -iei. / cf. gr. monos – unic, phasis – vorbire]. Vezi definitia »

TENALGÍE s. f. durere la nivelul tendoanelor. (< fr. ténalgie) Vezi definitia »

SUPRAAGLOMERÁȚIE, supraaglomerații, s. f. Supraaglomerare. [Pr.: -pra-a-] – Supra- + aglomerație. Vezi definitia »

EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio. Vezi definitia »