DINÁMIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mișcare, la forță. 2. plin de mișcare, de forță; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. ♦ ă populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație. 3. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale. ◊ disciplină care studiază aceste noțiuni. 4. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique) Vezi definitia »

ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă adj. Care poate fi văzut numai cu ultramicroscopul. [< fr. ultra-microscopique]. Vezi definitia »

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik. Vezi definitia »

TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, adj. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. – Din sl. trajanŭ sau trai + suf. -nic. Vezi definitia »

ANTISEÍSMIC, -Ă adj. împotriva seismelor (1), rezistent la seisme. (< anti- + seisme) Vezi definitia »