GRĂÚNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; bob¹, boabă. ◊ Expr. Cât un grăunte de muștar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Grăunte de sare. 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice. [Var.: grăúnț s. n., grăúnță s. f.] – Refăcut din pl. grăunți (< lat. *granuceum). Vezi definitia »

cobiléte, cobiléți, s.m. (reg.) cotlon, ungher; gaură, babă, bortă, ciub, dăltuitură, olcuță, scobitură, sghiabă, firidă. Vezi definitia »

PUTRESCIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi putrescibil. (< fr. putrescibilité) Vezi definitia »

CONTEMPORANEITÁTE s. f. epocă contemporană, actualitate. (< fr. contemporanéité) Vezi definitia »

TRANSLUCIDITÁTE s. f. Proprietate a unor corpuri sau medii de a fi translucide. – Din fr. translucidité. Vezi definitia »