Definita cuvantului bivalență
BIVALÉNȚĂ s.f. (Chim.) Însușire a elementelor bivalente. [< fr. bivalence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bivalență
ENDOLÍMFĂ s.f. Lichid care se găsește în labirintul urechii interne. [< fr. endolymphe, cf. gr. endon – înăuntru, lympha – apă]. Vezi definitia »
cârlánță, cârlánțe, s.f. (înv.) furcă sau cârlig cu care se trăgea gunoiul din case. Vezi definitia »
PULPÍTĂ, pulpite, s. f. Inflamație a pulpei dentare, caracterizată prin dureri violente. – Din fr. pulpite. Vezi definitia »
a se afla în treabă expr. a simula efectuarea unei acțiuni; a se face că muncește Vezi definitia »
ETAMÍNĂ, etamine, s. f. Țesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. – Din fr. étamine. Vezi definitia »