GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation. Vezi definitia »

LEGITIMÁȚIE s. f. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane. (< fr. légitimation) Vezi definitia »

AMUZÍE¹ s. f. pierdere cu caracter patologic a capacității de a reproduce, de a recunoaște o bucată muzicală. (< fr. amusie, lat. amusia) Vezi definitia »

UROBACTÉRIE, urobacterii, s. f. Microb existent în depozitele care conțin substanțe azotate în descompunere. – Din fr. urobactérie. Vezi definitia »

EPIZOOCORÍE s. f. mod de răspândire a plantelor epizoocore. (< fr. épizoochorie) Vezi definitia »