OCAZIÚNE s. f. v. ocazie. Vezi definitia »

poáne¹ s.f. pl. (înv.) pleavă. Vezi definitia »

SECȚIUNE s. f. 1. faptul de a secționa; tăietură într-un corp, sistem tehnic etc. ◊ curbă prin intersectarea unei suprafețe cu un plan. ◊ suprafață din întretăierea dintre un plan și un sistem tehnic sau natural. 2. desen, forma și dimensiunile unei secțiuni (1) printr-o construcție sau element de construcție, printr-o piesă, un corp etc. 3. (mat.) intersecție a două mulțimi. 4. (lingv.) locul de întâlnire al protezei cu apodoza într-o perioadă (2). (< fr. section, lat. sectio) Vezi definitia »

ANTIFRICȚIÚNE s.f. Aliaj cu bază de antimoniu, folosit la cuzineți, pentru a reduce frecarea. [< fr. antifriction]. Vezi definitia »

ASÉMINE adj. invar. v. asemenea¹. Vezi definitia »