Definita cuvantului blanquism
BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu blanquism
COMUNITARÍSM s. n. caracter comunitar. (<comunitar + -ism) Vezi definitia »
GALICÍSM, galicisme, s. n. Expresie sau construcție proprie limbii franceze și greu ori imposibil de tradus în altă limbă. – Din fr. gallicisme. Vezi definitia »
HEMIMORFÍSM s. n. (min.) proprietate a substanțelor cristalizate de a face ca axele de simetrie să treacă prin două elemente neidentice ale cristalului. (< engl. hemimorphism) Vezi definitia »
CRISTIANÍSM s. n. (Livr.) Creștinism. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. christianisme. Vezi definitia »
ANTROPOLOGÍSM s.n. Concepție filozofică care consideră omul numai ca parte a naturii, în afara condiționării sale de către mediul social-istoric în care se dezvoltă. [< fr. anthropologisme]. Vezi definitia »