TROCANTÉR s. n. 1. parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei. 2. al doilea segment de la picioarele insectelor. (< fr. trochanter) Vezi definitia »

BOXÉR² (‹ fr., engl.) s. m. Rasă de cîini de pază, de origine germană, cu aspect puternic, dar armonios, cu talia de 56-60 cm, gambe foarte lungi și urechi purtate vertical, avînd pielea de pe cap și frunte cutată, culoare arămie, păr scurt, aspru și strălucitor. Vezi definitia »

SPINULIFÉR, -Ă adj. prevăzut cu spinuli. (< lat. spinulifer) Vezi definitia »

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu un utilaj adecvat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère. Vezi definitia »

PENTAMÉR, -Ă adj. (Despre organe vegetale; și s.n.) Format din cinci părți sau elemente; (despre insecte) al cărei tars este divizat în cinci părți. [< fr. pentamère, cf. gr. pente – cinci, meros – parte]. Vezi definitia »