HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

HORTÉNSIE s. f. arbust cultivat ca plantă ornamentală cu flori mari, albe, roșii sau bleu, fără miros, din familia saxifragacee. (< fr. hortensia) Vezi definitia »

PLEUROTOMÍE s. f. deschidere a cavității pleurale, pentru a extrage puroiul colectat. (< fr. pleurotomie) Vezi definitia »

-TENÍE² elem. teni(o)-. Vezi definitia »

PAPISTĂȘÍE s. f. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolicism; papalitate. [Var.: (înv.) păpistășíe s. f.] – Papistaș + suf. -ie. Vezi definitia »