PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. Vezi definitia »

BLODOGOREÁLĂ, blodogoreli, s.f. (Reg.) Bolboroseală, bombăneală. Vezi definitia »

încineálă s.f. (reg.) mâncarea de seară a oilor; ducerea oilor la iarbă pe înserat. Vezi definitia »

om dintr-o bucată expr. 1. om integru / onest / consecvent. 2. om lipsit de subtilitate. Vezi definitia »

PODEÁȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață. Vezi definitia »