MENÓU, menouri, s. n. Element de construcție din piatră, din lemn sau din metal, folosit în trecut mai ales în arhitectura gotică, care servește la împărțirea unei uși sau a unei ferestre în mai multe părți. – Din fr. meneau. Vezi definitia »

ETAMBÓU s.n. Piesă de rezistență din scheletul unei nave, situată la pupă. ♦ Piesă de rezistență din scheletul unui avion, situată la extremitatea din spate a fuzelajului. [< fr. étambot]. Vezi definitia »

a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind. Vezi definitia »

INDIGÓU s. n. v. indigo. Vezi definitia »

LITÓU s. n. desen, tablou litografiat. (< germ. Litho) Vezi definitia »