șezătúră, șezătúri, s.f. (înv.) 1. ședere; oprire. 2. domiciliu, reședință. 3. platou (pe un munte). Vezi definitia »

târnoáță, târnoáțe, s.f. (reg.) 1. belea, sarcină, neajuns. 2. târfă. Vezi definitia »

ȚÍNTĂ, ținte, s. f. I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapițeri etc. 2. (Despre porumb; în loc. adj.) În ținte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat; aproape copt. 3. Fig. Mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor; stea, steluță. II. 1. Semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată; p. ext. ochire, țintire. ♦ Ceea ce este sau devine obiectul atenției sau privirii cuiva. E ținta tuturor privirilor. ◊ Expr. A privi (sau a se uita) fără (de) țintă = a privi în gol. (Adverbial) A privi (sau a se uita, a căuta) țintă sau a ține (ori a sta cu) ochii țintă = a privi fix, ațintit, a fi cu ochii pironiți (la ceva). 2. Locul către care tinde să ajungă cineva. ◊ Loc. adv. Fără țintă = în neștire, razna. ♦ (Rar) Țelul unei întreceri sportive. 3. Scop final, țel, obiectiv. ♦ Spațiul de deasupra porții la jocul de rugbi; but³. ◊ Teren de țintă = spațiu care cuprinde limitele laterale ale terenului din spatele stâlpilor porții la jocul de rugbi, din care se marchează încercările. – Din sl. centa „ban, monedă”. Vezi definitia »

PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola. Vezi definitia »

FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle. Vezi definitia »