MONOFÓN, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s.n. aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. (< fr. monophone) Vezi definitia »

ȘALAZIÓN s. n. tumoretă dură și nedureroasă a albului ochiului; urcior. (< fr. chalazion) Vezi definitia »

hai sifon, că berea-i scumpă! expr. (pop., eufem.) v. hai sictir. Vezi definitia »

GLÁSBETON s.n. Geam solid format din tuburi de sticlă închegate cu beton. [< germ. Glasbeton]. Vezi definitia »

PROTÓN s.m. Particulă elementară încărcată cu electricitate pozitivă, care intră în compoziția nucleului atomic. [Cf. fr. proton, germ. Proton]. Vezi definitia »